Epistola Pastorală la Slăvitul și Luminosul Praznic

al Învierii Domnului din Anul Mântuirii 2019

Hristos Cel înviat – temei de nouă viețuire

întru viața cea veșnică

† SILUAN

Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler,

și tuturor Credincioșilor drept-slăvitori

 care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală,

Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,

iar de la noi, părintești binecuvântări,

dimpreună cu străvechiul salut:

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Praznicul Învierii Domnului din acest an vine într-un context de frământări și tulburări, de dezbinări și schisme, de multă suferință și nesiguranță în lume, toate acestea resimțindu-se și mai mult de către poporul lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, de către cei care suntem răspândiți prin țări străine. Dar, în ciuda aparențelor, acest context „negativ” constituie un prilej de a descoperi o latură mai puțin luată în seamă a rostului mântuitor al Învierii Mântuitorului, rost ce nu se reduce, de bună seamă, doar la a ne da prilejul să ne înfruptăm din bunătățile cele pământești, oricât de „tradiționale” și de bine gătite ar fi ele…

Pentru a înțelege mai bine în ce fel Dumnezeu Își manifestă prezența și lucrarea Sa mântuitoare în lume, chiar și în contextele cele mai „negative”, să luăm aminte, întâi de toate,la troparul Învierii:

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, 

și celor din mormânturi viață dăruindu-le.

Putem constata imediat că am folosit, o dată, cuvântul morți; de două ori, am folosit cuvântul moarte și, o dată, am folosit cuvântul mormânturi, cântând, cu toate acestea, un cântec dătător de nădejde și de bucurie.

Cum este cu putință una ca aceasta? Răspunsul la această întrebare îl aflăm chiar în Evanghelia și în prima epistolă ale Sfântului Apostol Ioan. Hristos Domnul este Învierea și Viața (cf. In. 11, 25) – Acesta este adevăratul Dumnezeu și Viața de veci (1 In. 5, 20). În fața unui asemenea Dumnezeu, morții învie, moartea se nimicește și mormânturile se golesc. De aceea, cântăm în noaptea Învierii:

Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi încuietorile cele veșnice

ai zdrobit, ce îi ţineau pre cei legaţi, Hristoase, iar a treia zi, precum Iona din chit,      

din mormânt ai înviat.

Învierea Domnului Hristos aduce, deodată, sens morții și vieții omului, prefăcând moartea în Paști și viețuirea pe acest pământ, în Veșnicie. Vechiul Adam, căzut pradă păcatului și morții, este răscumpărat și eliberat din legăturile iadului, împreună cu Eva, căci Noul Adam a biruit întru Sine păcatul și moartea, venind cu duh dătător de viață (cf. 1 Cor. 15, 45) și devenind întâi-născut întru cei morți (cf. Col. 1, 18).

Hristos Mântuitorul Se pogoară, la fel de biruitor, și în atmosfera tot mai apropiată de iad în care ne e dat să trăim. Lumina Sa lină pătrunde, și astăzi, până întru cele mai de jos ale pământului, până în miezul suferinței ce îi apasă pe atâția dintre apropiații noștri; ea aduce mângâiere inimilor zdrobite și sufletelor vătămate, aduce nădejde celor deznădăjduiți și sens celor ce nu mai văd niciun rost în viața lor. De aceea, cântăm, cu toții, la Înviere:

Acum, de lumină toate s-au umplut: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Prăznuiască,

dar, făptura-ntreagă Învierea lui Hristos întru Carele s-a întărit.

Și, așa cum o facem în fiecare duminică, spunem:

Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că, iată, a venit, prin

Cruce, bucurie în toată lumea!

 

Prin Învierea Sa din morți, Mântuitorul Hristos devine temelia unui nou început în viețuirea omenească, începătură celor adormiți (cf. 1 Cor. 15, 20) și, prin aceasta, devine începătură unei noi umanități, izbăvite – și izbăvitoare - de păcat și de moarte, pentru tot omul care ascultă cuvântul Lui și crede în Cel Care L-a trimis în lume (cf. In. 5, 24). Astfel, toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii (cf. Rom. 6, 3-4). De aceea, cântăm la Înviere:

Prăznuim a morții omorâre, a iadului sfărâmare şi începătura unei alte viețuiri, 

a celei veșnice.

Hristos Domnul Cel înviat din morți devine începătură a unui alt fel de viețuire ce nu se limitează la cele vremelnice, ci capătă perspectivă veșnică, pentru tot cel care mănâncă Trupul Lui și bea Sângele Lui (cf. In. 6, 54). Tot cel care dorește să se facă părtaș acestei noi viețuiri este chemat să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să urmeze Domnului (cf. Lc. 9, 23). Cel care voiește să viețuiască pe calea lui Hristos este chemat să-i iubească pe vrăjmașii săi, să-i binecuvinteze pe cei care-l blestemă, să facă bine celor care-l urăsc și să se roage pentru cei care-l vatămă și care-l prigonesc (cf. Mt. 5, 44). El socotește că nu iubește destul atâta timp cât nu-i iubește pe ceilalți, precum Însuși Domnul îi iubește (cf. In. 13, 34). Fericirea celui care viețuiește în Hristos Cel înviat vine, așadar, din ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și păzirea lui (cf. Lc. 11, 28), căci știe că cel care păzește poruncile Domnului, acela Îl iubește (cf. In. 14, 15), iar cel care-l iubește pe Domnul va fi iubit de Tatăl Său și este iubit și de Domnul (cf. In. 14, 21).

Iubiți frați și surori întru Domnul, încredințați mie, nevrednicului, ca fii duhovnicești, să luăm, cu toții, aminte, că vine ceasul - și acum este - când nu se mai poate trăi și cu lumea aceasta, și cu Dumnezeu. Nimeni nu poate sluji la doi domni, lui Dumnezeu și lui mamona (cf. Mt. 6, 24).Că, iată, am ajuns să vedem împlinindu-se cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: în zilele din urmă vor veni vremuri grele. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de iubire, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei (2 Tim. 3, 1-5).

Nu mai căutați, așadar, să vă potriviți cu acest veac, ci vă preschimbați, prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, cea bună și bineplăcută și desăvârșită (Rom. 12, 2) și vedeți, cu luare aminte, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele viclene sunt (Efes. 5, 15-16). Căci este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină va veni și nu va întârzia (Evr. 10, 37). Și toți cei care voiesc să trăiască cucernic în Hristos vor fi prigoniți (2 Tim. 3, 12).

Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El Însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!(1 Pt. 5, 6-11).

 

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Cu părintească îmbrățișare întru Hristos Cel înviat și cu arhierească binecuvântare fiecăruia dintre voi, al vostru, pentru tot binele rugător și de mântuire doritor,

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

Dată la Reședința noastră de la Roma, la Luminatul Praznic al Învierii Domnului,

în Anul Mântuirii 2019, luna Aprilie, ziua a douăzeci și opta.

Căutare

FTOUB Roma

Apostolia

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

     

    Numărul total de vizitatori

    11560051