Întru această zi, cuvânt din viaţa Sfântului Eftimie

Sfântul Părinte Eftimie cel Mare, fiind în Lavra în multă lipsă şi neajungere, pentru că toate le împărţea în milostenii, răbda sărăcia cea pentru Domnul, împreună cu fraţii. Deci, s-a întâmplat că, patru sute de oameni pogorându-se de la Ierusalim spre Iordan, s-au abătut în dreapta şi au venit în Lavră, ca o încercare, iconomisind Pronia lucrul acesta, precum se pare, ca să se arate fapta cea bună a Sfântului şi darul cel dat lui de sus. Şi, văzându-i, bătrânul a chemat pe Dometian şi a zis: "Pune înaintea oamenilor acestora să mănânce". Iar el a zis: "Nu are chelăria cinstite părinte, ca să sature nici zece oameni. Deci, de unde am să dau pâine la atâta mulţime?" Iar Cuviosul Eftimie, plin de dar proorocesc, a zis: "Mergi şi fă precum ţi-am zis, că acestea zice Duhul Sfânt: Vor mânca şi le va prisosi". Deci, ducându-se Dometian la chelăria cea mică, care se cheamă cămară de pâine, unde fuseseră doar puţine pâini, acum n-a mai putut deschide uşa, că din dumnezeiască binecuvântare, chelăria era plină până sus, cât se vărsau pâinile afară din chelărie şi, neputând deschide, a chemat pe unii din părinţi şi au scos din ţâţâni uşa, Asemenea, şi la vin şi la untdelemn, aceeaşi binecuvântare s-a făcut. Şi au mâncat şi s-au săturat şi până la trei luni n-au putut să aşeze uşa chelăriei. Că, precum Dumnezeu n-a contenit a izvorî vadra făinii şi ulciorul cu untdelemn văduvei celei iubitoare de străini, prin glasul proorocului, în acelaşi chip, cu adevărat, şi dumnezeiescului acestui bătrân, pentru osârdia iubirii de străini, o dăruire deopotrivă, întocmai i-a făcut.

Iar Dometian, minunându-se s-a aruncat pe sine la picioarele bătrânului, rugându-se a lua iertăciune ca unul ce oarecare împotrivire omenească pătimise. Şi, ridicându-l pe dânsul, bătrânul i-a zis: "Fiule, cela ce seamănă în binecuvântare, în binecuvântare va şi secera". Deci, iubirea de străini să nu o uităm, pentru că, prin acestea, precum zice Apostolul, neştiind, unii au găzduit în loc de străini, pe îngeri. Şi cutează, că, dacă voi, şi cei împreună cu voi, veţi sluji după vrednicie pe toţi cei ce vin la voi, străini şi fraţi, primindu-i cu credinţă, nu va părăsi Domnul locul acesta de acum şi până în veac. Că o jertfă ca aceasta îi place lui Dumnezeu.

Întru această zi, cuvânt din viaţa Sfântului Eftimie, despre ascultare

În Lavra Sfântului Eftimie era un iconom, care se nevoia să câştige cele de trebuinţă pentru obşte. Şi a câştigat astfel încă şi dobitoace spre slujirea părinţilor. Şi era în Lavra un călugăr, de neam din Asia, cu numele de Auxentie. Şi, fiind el rugat de iconom să ia slujba dobitoacelor, pentru că era priceput la această slujbă, nu a primit. Deci, neascultând pe iconom, acesta a făcut pe Ioan şi Chirion preoţii să-l roage pe Auxentie să primească slujba. Iar el, nici la rugămintea acestora nu s-a plecat. Şi, venind sâmbătă, a arătat iconomul bătrânului stareţ cele despre Auxentie căruia, trimiţând şi chemându-l i-a zis marele Eftimie: "Ascultă-ne pe noi, fiule, şi primeşte slujba aceasta". Iar el răspundea: "Nu pot, cinstite părinte, că trei pricini mă opresc pe mine a primi această slujbă: întâi , neobişnuinţa cu locurile de aici şi neştiinţa limbii, al doilea, frica desfrânării, şi al treilea, ca nu cumva prin această slujire, să nu mai pot sta liniştit în chilie". Iar marele Eftimie a zis : "Ne rugăm lui Dumnezeu să nu fii vătămat de nici una din acestea. Că nu-i nedrept ca să uite ascultarea ta, cunoscând mai ales că, din poruncă şi cu frică de Dânsul slujeşti robilor Lui, cu tăria cea de la Dânsul dată. Ascultă deci pe Domnul, Care a zis: Nu am venit să fiu slujit ci să slujesc Eu. Şi, nu fac voia Mea, ci voia Tatălui Celui ce m-a trimis pe Mine". Acestea zicându-le şi lăsându-l la voia lui, Auxentie n-a ascultat. Atunci, răstindu-se preablândul Eftimie a zis : "Noi, fiule, te-am sfătuit ceea ce socotim a-ţi fi de folos, dar tu, rămânând la nesupunere, vei vedea acum care este plata neascultării".

 

Deci, îndată Auxentie fiind cuprins de un tremur nefiresc, a căzut la pământ, iar părinţii cei de faţă rugau pe bătrân pentru dânsul. Iar stareţul a zis către dânşii: "Acum înaintea ochilor voştri s-a împlinit cuvântul proorocesc, care zice: Tot cel rău ridică cuvânt împotrivă, iar Domnul trimite asupra lui înger nemilostiv". Şi fiind şi mai mult rugat de părinţi, preamilostivul bătrân l-a apucat de mână pe Auxentie şi i-a ridicat şi, pecetluindu-l cu semnul crucii, l-a făcut sănătos. Şi s-a rugat atunci Auxentie de iertarea greşelilor celor din trecut şi pentru întărirea faţă de cele viitoare. Iar Sfântul i-a zis lui: "Mare este plata supunerii de vreme ce Dumnezeu mai mult voieşte ascultarea decât jertfa, iar neascultarea moarte lucrează". Şi, făcând rugăciune pentru dânsul, l-a binecuvântat. Şi aşa Auxentie a primit slujba cu tragere de inimă şi cu bucurie.

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre faptele cele fără milostenie şi fără dragoste

Mers-au odinioară trei fraţi la Schit, la un bătrân sfânt şi i-a zis lui unul dintre ei:

"Am învăţat, părinte, Testamentul cel Vechi pe de rost". Şi i-a răspuns bătrânul: " Ai umplut văzduhul de vorbe". Iar cel de al doilea a zis: "Eu mi l-am şi scris, Testamentul cel Vechi şi cel Nou". Şi i-a zis bătrânul: "Şi tu ai umplut ferestrele de hârtii". Iar cel de al treilea a zis: "Şi mie mi-a crescut muşchi pe vatra focului". Şi bătrânul a zis: "Şi tu ai gonit iubirea de străini de la tine. Dar de Voiţi să vă mântuiţi, dragoste către toţi să aveţi şi de milostenie să purtaţi grijă". Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11776230