Întru această zi, cuvânt despre un călugăr ce s-a lepădat de Hristos, dar apoi iar l-a mântuit pe el Dumnezeu

Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt şi văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea şi a zis tatălui ei: "Dă-mi-o mie pe ea, să-mi fie soţie". Iar el i-a zis: "Nu pot să ţi-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu". Deci a zis demonului: "Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui?" Iar demonul, răspunzând, i-a zis: "De se va lepăda de Hristosul lui şi de Botez şi de făgăduinţa călugărească, să i-o dai". Iar călugărul de toate s-a lepădat. Şi îndată a văzut el, ca un porumbel ieşind din gura lui şi zburând la cer. Iar slujitorul la idoli, mergând la demon, i-a spus că, iată, s-a lepădat. Atunci diavolul i-a zis: "Să nu-i dai pe fiica ta de soţie, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui". Şi venind el la călugăr, i-a spus: "Nu pot să ţi-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îţi ajută ţie şi nu S-a depărtat de la tine". Şi, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: "Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul şi de Botez şi de făgăduinţa călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu". Şi aşa, şi-a venit întru sine şi, abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Şi a mărturisit păcatul lui la un stareţ mare, iar stareţul i-a zis lui: "Să şezi cu mine în peşteră şi să posteşti trei săptămâni, mâncând numai la două zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine". Şi mâhnindu-se stareţul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Rogu-mă Ţie, Doamne, dăruieşte-mi mie sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui". Şi l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfârşindu-se a treia săptămână, a venit stareţul la frate şi l-a întrebat, zicând: "Oare văzut-ai ceva?" Şi, răspunzând, fratele a zis: "Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălţimea cerului şi deasupra capului meu stând". Iar stareţul i-a zis lui: "Să crezi, luând aminte la tine însuţi, şi să te rogi lui Dumnezeu întotdeauna". Iar la a doua săptămână, a venit stareţul la fratele, iarăşi, şi l-a întrebat pe el: "Oare văzut-ai ceva?" Iar el a zis: "Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu". Şi i-a poruncit stareţul zicându-i: "Priveghează cu mintea şi te roagă!" După aceea, iarăşi, a venit, sfârşindu-se săptămâna a treia, şi l-a întrebat pe el: "Ce lucru ai văzut?" Iar el a zis: "Am văzut porumbelul că a zburat şi a stat deasupra capului meu şi am întins mâna ca să-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea". Apoi, a lăudat stareţul pe Dumnezeu şi a zis: "Iată, a primit Domnul pocăinţa ta, de acum să iei aminte la tine". Iar fratele a zis: "Iată, de acum, împreună cu tine voi rămâne părinte, până ce voi muri".

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre botezul minunat al unui păgân

Fiind noi în Alexandria, ne-a spus nouă Părintele Andrei acestea, zicând: "Când eram foarte tânăr, am fost fără de rânduială. Şi am făcut odată un oarecare lucru necuviincios, împreună cu alţi nouă inşi, dintre care unu era filipeean, iar altul păgân. Şi toţi zece am hotărât să fugim în Palestina. Iar dacă am ajuns în pustie, boală cu fierbinţeală a cuprins pe păgân şi către moarte se apropia. Şi toţi în mare necaz eram, nedumerindu-ne ce să facem cu el. Însă, pentru dragoste, nu am voit a-l lăsa pe el şi, fiecare din noi, după puterea noastră, l-am purtat pe el din loc în loc, vrând a-l duce pe el în cetate, sau până la o casă de oaspeţi, ca să nu moară în pustie. Şi tânărul multe zile negustând hrană nici băutură, şi de multă sete şi de cuprinderea înfocării şi de marea arşiţă a soarelui şi de osteneală, a fost aproape să moară. Deci, şi noi, pentru aceasta, am socotit a nu-l mai duce pe el, fiindcă slăbise foarte mult la trup. Şi, mult plângând pentru el şi temându-ne ca şi noi, tot aşa de foame şi de sete să murim, ne-am sfătuit să-l lăsăm şi să ne ducem; şi l-am pus pe el pe nisip, plângând. Iar el a înţeles că voim să-l lăsăm şi să ne ducem şi a început a ne jura pe noi, zicând: Pe Dumnezeul cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru mântuirea omenească şi Care va veni să judece viii şi morţii, vă rog, nu mă lăsaţi pe mine, să mor nebotezat, ci faceţi cu mine milă şi mă botezaţi, ca şi eu să mă duc botezat din această viaţă, către Dumnezeu. Iar noi am grăit către dânsul: Cu adevărat, frate, dar nu se cuvine nouă a face aceasta, că nimeni din noi nu are dregătoria de preot, că acest lucru este numai al episcopilor şi al preoţilor. Şi apoi, nici apă nu avem aici. Dar el stăruia cu unele ca acestea şi cu mai mari jurăminte ne zicea: Nu mă lipsiţi pe mine de un dar ca acesta al lui Dumnezeu, creştini fiind voi. Şi noi nu ne dumiream ce să facem.

Iar filipeeanul, de Dumnezeu fiind luminat, ne-a zis nouă: Ridicaţi-l pe el, şi drept punându-l, dezbrăcaţi-l de hainele lui. Şi cu multă osteneală, de-abia am făcut aceasta. Iar fratele cel mai înainte zis, luând nisip cu amândouă mâinile, a turnat pe capul lui, zicând aşa: Botează-se robul lui Dumnezeu Teodor, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Iar noi am zis: Amin. Şi, de trei ori făcând aşa, noi am zis: Amin. Şi cu adevărat grăiesc vouă, fraţilor, că, îndată, întru acel ceas, l-a vindecat pe el Hristos, Dumnezeul nostru, şi sănătos s-a făcut, nici cel mai mic semn de boală având. Şi faţa lui se arăta rumenă mai mult decât înainte. Şi din ceasul acela, degrabă mergea cu noi prin pustie, iar noi, minunându-ne de o grabnică schimbare ca aceasta, proslăveam negrăita bunătate a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Şi, venind în Ascalon, am spus Sfântului Dionisie, episcopul cetăţii aceleia, cele ce ni s-au întâmplat nouă şi cele ce am făcut fratelui nostru. Iar episcopul s-a mirat mult de acestea şi cu mare frică, şi-a chemat clericii şi s-a sfătuit cu dânşii, dacă să boteze cu apă, pe cel ce a fost botezat cu nisip, sau nu? Deci, unii ziceau: Se cuvine botezul cel cu nisip a i se socoti lui drept botez, de vreme ce cu minune preaslăvită s-a făcut. Iar alţii grăiau: Nu este de cuviinţă să rămână numai cu acel botez, pentru că şi Domnul Iisus Hristos a grăit către Nicodim: Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăţia Cerească; iar despre minunea ce spuneţi că s-a făcut pentru dânsul, aceasta pentru marea lui credinţă s-a făcut, că pentru aceasta l-a şi făcut Domnul pe el sănătos. Şi aşa, voind ei ca desăvârşit să se nască el din apă şi din Duh, după multă cercetare ce s-a făcut, s-a învoit fericitul episcop Dionisie de l-a trimis pe el, ca să se boteze la râul Iordan, iar pe filipeeanul care îl botezase pe păgân cu nisip, l-a hirotonit diacon". Dumnezeului nostru, mărire!

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11776232