Întru această zi, Cuvânt despre Sfântul Vasilie cel Mare, cum a izbăvit cu rugăciunile sale pe un tânăr înşelat de draci

Eladie, cel ce a fost ucenic marelui Vasilie şi martor apropiat al minunilor lui, bărbat îmbunătăţit şi sfânt, a spus nemincinos un lucru ca acesta: "Un curtean dreptcredincios, anume Proterie, cercetând Sfintele locuri, a gândit ca să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, spre slujba lui Dumnezeu. Iar diavolul, cel ce din început urăşte binele, a pornit pe o slugă a lui Proterie, spre poftirea fiicei stăpânului său. Şi văzând sluga că este lucru nelesnicios, şi nici îndrăznind a zice ceva pentru aceasta, ştiindu-se pe sine nevrednic, a mers la un vrăjitor ce locuia în cetatea aceea şi toată dorirea sa i-a spus-o, şi i-a făgăduit să-i dea lui aur mult, de va face ca să poată lua de soţie pe fiica stăpânului său. Iar vrăjitorul la început se lepăda, dar mai pe urmă a zis: Dacă primeşti, te voi trimite la Stăpânul meu diavolul şi el îţi va ajuta ţie la una ca aceasta, de vei face şi tu voia lui. Iar ticălosul acela rob a zis: Pe toate cele ce-mi va porunci, făgăduiesc că le voi face. Iar fermecătorul i-a zis: Dar te vei lepăda de Hristos al tău şi vei da scrisoare pentru aceasta? Iar el a zis: Gata sunt, numai să-mi câştig dorirea mea. Răspuns-a vrăjitorul: De făgăduieşti aşa, apoi şi eu îţi voi fi ajutător.

Şi luând o hârtie, vrăjitorul a scris diavolului aşa: De vreme ce mi se cade a mă sârgui, Stăpânul meu, ca rupând de la creştineasca credinţă să aduc la a ta stăpânire, pentru înmulţirea părţii tale, iată, trimis-am la tine pe tânărul ce va aduce scrisoarea mea, aprins de poftă pentru o fecioară şi te rog de aceea, să-i dai lui ajutor ca să-şi câştige dorirea sa, ca şi eu, întru aceasta, să mă proslăvesc şi cu mai mare sârguinţă să câştig pe mulţi, care îţi vor fi ţie plăcuţi. O scrisoare ca aceasta scriind vrăjitorul către diavolul, i-a dat-o tânărului aceluia şi l-a trimis, zicându-i: Să mergi în ceasul acesta al nopţii şi să stai la mormintele păgâneşti şi să ridici hârtia în văzduh şi-ţi vor sta de faţă cei ce te vor duce la diavolul. Iar el, ticălosul, degrabă s-a dus şi, stând la morminte, a început a chema pe draci spre ajutor. Şi îndată în faţa lui au stat viclenele duhuri şi cu bucurie au dus la căpetenia lor pe cel înşelat. Şi, văzându-l că şedea pe scaun înalt şi mulţime de duhuri viclene înconjurându-l pe el, i-a dat lui scrisoarea cea de la vrăjitor, pe care, luând-o căpetenia diavolilor, a zis către tânăr: Crezi în mine? Iar el a zis: Cred. Şi diavolul a zis: oare te lepezi de Hristos al tău? Iar ticălosul a zis: Mă lepăd. Grăit-a lui Satana: De multe ori mă înşelaţi voi creştinii, că atunci când vă trebuie ajutorul meu, veniţi la mine, iar după ce vă împliniţi dorirea voastră, iarăşi vă lepădaţi de mine. Ci, să-mi faci mie înscris că te lepezi de credinţa ta de bună voie şi făgăduieşti ca să fii al meu pe veci şi să rabzi cu mine, în ziua judecăţii, veşnica osândă, şi aşa eu, îndată, voi împlini dorirea ta. Iar tânărul i-a făcut înscris, precum diavolul a voit.

Atunci, pierzătorul de suflete balaur a trimis pe dracii desfrânării şi au aprins pe acea fecioară, cu nesăţioasă dragoste către tânăr, atât de mult, încât nerăbdând patima cea trupească, a căzut la pământ şi a început a striga către tatăl său: Miluieşte-mă, miluieşte-mă pe mine, fiica ta şi mă dă de soţie tânărului acestuia al nostru, pe care l-am îndrăgit foarte. Iar de nu-mi vei face mie aceasta, mie fiicei tale, cea una născută, atunci, cu amară moarte, degrabă voi muri şi vei da pentru mine răspuns în ziua Judecăţii. Aceasta auzind, tatăl s-a înspăimântat şi se tânguia zicând: Vai mie, păcătosului, din ce a venit aceasta asupra fiicei mele? Cine a amăgit pe fiica mea? Cine mi-a întunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine, fiica mea, doream, să te logodesc cu Mirele ceresc, ca să fii vieţuitoare împreună cu îngerii şi ca totdeauna în psalmi şi în cântări duhovniceşti să proslăveşti pe Dumnezeu şi prin tine nădăjduiam şi eu să fiu mântuit. Iar tu fără de ruşine, de nuntă îmi vorbeşti? Să nu mă pogori pe mine cu mâhnirea în iad, fiică, să nu-ţi ruşinezi neamul tău, însoţindu-te cu un om de nimic. Iar ea, nesocotind cuvintele tatălui său, zicea: De nu vei face după dorirea mea, apoi singură mă voi ucide. Iar tatăl ei, neştiind ce să facă, după sfatul rudeniilor şi al prietenilor săi, a lăsat ca, mai bine să fie voia ei, decât cu moarte năpraznică să o vadă pierind. Şi, chemând pe sluga sa, i-a dat lui, ca soţie, pe fiica sa şi averi multe şi a zis către ea: Mergi, fiică ticăloasă şi pătimaşă, după bărbat, însă mult te vei căi, pe urmă, şi nu-ţi va fi ţie de folos.

Şi, săvârşindu-se nedreapta însoţire şi diavoleasca lucrare împlinindu-se, după câtăva vreme, l-au văzut şi bine l-au însemnat alţii pe tânărul acela, că nu intră în biserică şi nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine. Şi au spus aceasta femeii lui: Nu ştii că bărbatul tău, pe care l-ai ales, nu este creştin, ci străin de credinţa lui Hristos? Iar ea, auzind aceasta, s-a umplut de mâhnire şi s-a aruncat la pământ şi a început a-şi rupe obrazul şi să-şi bată pieptul şi a striga zicând: Nimeni nu s-a mâhnit vreodată ascultând de părinţii săi; cine va spune ruşinea tatălui meu; vai mie, ticăloasei, în câtă pierzare am căzut? La ce m-am născut şi născându-mă, de ce n-am pierit? Aşa tânguindu-se ea, a auzit bărbatul ei şi a alergat la dânsa, întrebând-o de pricina tânguirii sale. Şi, aflând pricina, a început a o mângâia, zicându-i că nu sunt adevărate cele zise despre dânsul şi o întărea, spunându-i că el este creştin. Iar ea, mângâindu-se puţin cu acele cuvinte ale lui, a zis către dânsul: De vei voi ca să mă încredinţezi pe mine cu adevărat şi fără de grijă să-mi faci ticălosul meu suflet, apoi mâine dimineaţă să mergi cu mine la biserică şi înaintea mea să te împărtăşeşti cu Preacuratele Taine şi atunci te voi crede.

Iar ticălosul acela, văzând că nu se poate păzi taina lui, i-a spus ei cum s-a dat diavolului. Iar ea, lepădându-şi slăbiciunea femeiască şi bun sfat luând, a alergat la Sfântul Vasilie şi a strigat: Miluieşte-mă, ucenice al lui Hristos, miluieşte-mă pe mine, care n-am ascultat pe tatăl meu şi m-am supus drăcescului sfat. Şi i-a spus lui cu de-amănuntul, cele despre bărbatul ei. Iar Sfântul, chemând pe bărbatul ei, l-a întrebat de este aşa, precum spune femeia lui despre el. Iar el a zis cu lacrimi: Aşa, Sfinte al lui Dumnezeu, aşa este, că de voi tăcea, apoi faptele mele vor striga. Şi i-a spus lui toate pe rând, cum s-a dat dracilor. Iar Sfântul i-a zis: Dar voieşti să te întorci, iarăşi, la Domnul nostru Iisus Hristos? Răspuns-a tânărul: Aşa, voiesc, dar nu pot. Şi i-a zis Vasilie: De ce? Răspuns-a: Pentru că m-am lepădat de Hristos cu înscris, şi m-am încredinţat diavolului. Zis-a Vasilie lui: Nu te mâhni de aceasta, că iubitor de oameni este Dumnezeu şi primeşte pe cei ce se pocăiesc. Iar femeia lui, aruncându-se la picioarele Sfântului, îl ruga zicându-i: Ucenice al lui Hristos, pe cât poţi, ajută-ne nouă! Grăit-a Sfântul către tânăr: Dar crezi că te vei mântui? Iar el a zis: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Şi luându-l pe el Sfântul de mână, a făcut spre dânsul semnul crucii şi l-a dus pe el în biserică şi i-a poruncit lui ca neîncetat să se roage lui Dumnezeu. Şi a petrecut în rugăciune, singur, trei zile. După aceea, l-a cercetat pe el şi l-a întrebat: Cum eşti, fiule? Răspuns-a tânărul: întru mare primejdie sunt, Stăpâne, nu pot răbda chipul drăcesc, înfricoşările, săgetăturile şi bătaia cu pietre. Pentru că, ţinându-mi înscrisul meu, mă ocărăsc, zicându-mi: Tu ai venit la noi, şi nu noi la tine. Iar Sfântul i-a zis: Nu te teme, fiule, dacă crezi cu adevărat. Şi dându-i puţină hrană, l-a însemnat cu semnul crucii şi iarăşi l-a lăsat, pe el tot acolo.

Apoi, după puţine zile, iarăşi l-a cercetat. Şi i-a zis: Cum eşti, fiule? Zis-a tânărul: De departe îngrozirile şi chiotul lor îl aud, dar pe dânşii nu-i văd. Şi dându-i lui puţină mâncare şi rugându-se pentru dânsul, l-a lăsat iarăşi şi s-a dus. După aceasta, la patruzeci de zile, a venit la dânsul şi l-a întrebat: Cum te afli fiule? Iar el a zis: Bine, acum, Sfinte Părinte, pentru că te-am văzut pe tine în vis, luptându-te pentru mine şi biruind pe diavolul. Deci, făcând Sfântul rugăciune, l-a scos pe el din biserică şi l-a dus în chilia sa. Iar, a doua zi, a chemat tot clerul bisericii şi pe monahi şi tot poporul cel iubitor de Hristos şi le-a zis: Să proslăvim, fraţilor, pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, că, iată, pe oaia cea pierdută, Bunul Păstor voieşte să o ia pe umeri şi să o aducă în biserică; deci, se cade şi nouă să ne rugăm în noaptea aceasta bunătăţii Lui, ca să biruiască şi să ruşineze pe vrăjmaşul sufletelor noastre. Deci, s-a adunat poporul în biserică şi a făcut rugăciuni de toată noaptea, pentru tânărul ce se pocăia, strigând: Doamne miluieşte! Iar, făcându-se ziuă, Vasilie a luat pe tânăr de mână şi l-a dus cu tot poporul în biserică, psalmi şi laude cântând. Şi iată, diavolul, fără de ruşine, a venit cu toată pierzătoarea sa putere, nevăzut, vrând ca să răpească pe tânărul din mâinile Sfântului. Iar tânărul a început a striga: Sfinte al lui Dumnezeu, ajută-mă! Şi cu atâta îndrăzneală şi neruşinare tăbărâse diavolul asupra tânărului, încât şi pe Sfântul Vasilie îl zgâria, trăgând la sine pe tânăr. Şi întorcându-se fericitul a zis către diavolul: Neruşinatule, pierzătorule de suflete, încăpătorule al întunericului şi al pierzării, au nu-ţi ajunge ţie a ta pierzare, pe care ai făcut-o ţie şi celor cu tine? Nu încetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu? Iar diavolul a strigat către dânsul: Mă nedreptăţeşti, Vasilie. Şi pe acest glas diavolesc mulţi l-au auzit. Şi a zis arhiereul: Să te certe pe tine Domnul, diavole! Iar diavolul, iarăşi, a zis către dânsul: Vasilie, mă nedreptăţeşti, că nu eu am mers la dânsul, ci el la mine, şi s-a lepădat de Stăpânul tău, dându-mi mie înscris, pe care îl am în mâinile mele, şi în ziua Judecăţii, îl voi aduce pe el înaintea Celui de obşte Judecător.

Iar Vasilie a zis: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul meu, că nu-şi va slobozi poporul mâinile sale rugându-se, până ce vei da înscrisul. Şi întorcându-se Sfântul către popor a zis: Înălţaţi-vă mâinile voastre şi strigaţi: Doamne miluieşte! Iar poporul, înălţându-şi spre cer mâinile, cu lacrimi multă vreme striga: Doamne miluieşte! Şi iată înscrisul tânărului aceluia a venit, purtându-se prin văzduh toţi văzându-l şi s-a dat fericitului Vasilie în mâini. Şi, luând Sfântul înscrisul în mâini, s-a bucurat şi a dat mulţumită lui Dumnezeu. Apoi, înaintea tuturor, a zis către tânăr: Oare cunoşti, frate, zapisul acesta? Iar tânărul a răspuns: Aşa Sfinte al lui Dumnezeu, al meu este, că l-am scris cu însăşi mâna mea. Iar marele Vasilie, îndată l-a rupt în bucăţi, înaintea tuturor, şi l-a ars. Şi, luând în biserică pe tânăr, l-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine. Iar pe tânăr, mult învăţându-l, şi canon cuviincios dându-i lui, l-a dat femeii sale, care cu netăcut glas preamărea şi mulţumea lui Dumnezeu. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11776230