Întru această zi, minunea Sfântului Vasilie, pe care a făcut-o în Niceea

Odinioară, de nelegiuitul împărat Valens (364- 378), în cetatea Niceea, s-au apropiat căpeteniile ereziei ariene cerând ca, din soborniceasca biserică cea din cetatea aceea, să gonească poporul drept-credincios, iar Sfântul locaş să-l dea adunării lor celei arieneşti. Şi a făcut aşa împăratul cel rău, el însuşi fiind eretic: a luat, adică, biserica de la cei dreptcredincioşi, cu sila, şi a dat-o arienilor, apoi s-a dus în Constantinopol. Drept aceea, în mare mâhnire fiind toată mulţimea dreptcredincioşilor, a sosit acolo marele Vasilie, apărătorul cel de obşte al Bisericilor, la care toată mulţimea celor dreptcredincioşi venind, cu strigare şi cu tânguire, i-a spus strâmbătatea ce li s-a făcut lor de împărat. Iar Sfântul, mângâindu-i pe ei cu cuvintele sale, îndată s-a dus la împărat, la Constantinopol şi, stând înaintea lui, i-a zis: "Cinstea împăratului stă în judecata sa. Iar înţelepciunea zice: Dreptatea împăratului la judecată se vede. Deci pentru ce, împărate, ai făcut judecată nedreaptă, izgonind pe dreptcredincioşi din Sfânta Biserică şi dându-o răucredincioşilor?" Zis-a lui împăratul: "Tot la învinuiri te întorci, Vasilie? Nu ţi se cuvine ţie să fii aşa". Răspuns-a Vasilie: "Se cuvine mie, pentru dreptate a muri". Şi înfruntându-se ei şi împotrivindu-se sta acolo de faţă mai marele bucătarilor împărăteşti, numit Demostene, acela, vrând să ajute arienilor, a spus ceva cu glas încet ocărând pe Sfântul. Iar Sfântul a zis: "Vedem aici şi pe necărturarul Demostene". Iar stolnicul, ruşinându-se, iarăşi a grăit ceva împotrivă. Sfântul i-a zis: "Lucrul tău este să ai grijă de mâncări, nu să fierbi dogmele Bisericii". Şi a tăcut Demostene ruşinat.

Iar împăratul, pe de o parte, mâniindu-se şi pe de alta, ruşinându-se, a zis lui Vasilie: "Să mergi tu între dânşii să faci dreptate, dar aşa să judeci, ca să nu judeci cu părtinire poporului de o credinţă cu tine". Iar Sfântul a răspuns: "De voi judeca cu nedreptate, apoi şi pe mine la surghiun să mă trimiţi şi pe cei de o credinţă cu mine să-i izgoneşti şi Biserica să o dai arienilor". Şi, luând Sfântul scrisoarea de la împărat, s-a întors la Niceea. Şi chemând pe arieni, le-a zis lor: "Iată, împăratul mi-a dat mie putere ca să fac judecată între voi şi între dreptcredincioşi pentru biserica pe care aţi luat-o cu sila". Iar ei au răspuns lui: "Deci judecă, dar după judecata împăratului". Iar Sfântul a zis: "Să mergeţi, şi voi arienii şi voi dreptcredincioşilor, şi să închideţi biserica şi, încuind-o, să o pecetluiţi cu peceţile, voi cu ale voastre şi aceştia cu ale lor, şi să puneţi de amândouă părţile păzitori. Şi mergând mai întâi voi, arienii, să vă rugaţi trei zile şi trei nopţi şi, după aceasta, să vă apropiaţi de biserică. Şi de se vor deschide singure, cu rugăciunile voastre, uşile bisericii, apoi să fie a voastră biserica în veci. Iar de nu, ne vom ruga noi o noapte şi vom merge cu litie, cântând, la biserică şi de se vor deschide nouă, să o avem pe ea în veci. Iar de nu se vor deschide nici nouă, apoi, iarăşi, a voastră să fie biserica". Şi plăcut a fost cuvântul acesta înaintea arienilor. Iar dreptcredincioşii se mâhneau asupra Sfântului, zicând că nu după dreptate, ci după frica împăratului a făcut judecata. Şi, luându-se multe măsuri de pază de către amândouă părţile, Sfânta Biserică străjuită a fost cu tot dinadinsul, pecetluită şi întărită. Şi rugându-se arienii trei zile şi trei nopţi şi de Biserică apropiindu-se, nu s-a făcut nici un semn. Şi se rugau de dimineaţa până la al şaselea ceas, strigând: "Doamne miluieşte" şi nu s-au deschis uşile Bisericii şi s-au dus fără dar şi ruşinaţi.

Atunci, marele Vasilie, adunând pe toţi dreptcredincioşii, cu femeile şi copiii, au ieşit din cetate la biserica Sfântului Mucenic Diomid, făcând, acolo priveghere de toată noaptea, apoi au mers dimineaţa cu toţii la cea sobornicească biserică pecetluită, cântând: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi". Apoi, stând înaintea uşii bisericii a zis către popor: "Ridicaţi mâinile voastre şi strigaţi cu dinadinsul: Doamne miluieşte". Şi aceasta făcându-se, a poruncit Sfântul ca să se facă tăcere şi, apropiindu-se de uşă, a însemnat-o cu semnul crucii de trei ori şi a zis: "Bine este cuvântat Dumnezeul creştinilor, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Şi, glăsuind tot poporul "Amin!", îndată s-a făcut cutremur şi au început a se sfărâma zăvoarele, au căzut întăriturile, s-au dezlegat peceţile şi s-a deschis uşa, ca de un vânt şi furtună mare, şi s-a lovit uşa de zid. Iar dumnezeiescul Vasilie a început a cânta: "Ridicaţi porţile voastre, ridicaţi-vă porţile cele veşnice şi va intra împăratul Slavei". Şi, intrând Vasilie în biserică, cu toată mulţimea dreptcredincioşilor, şi, săvârşind dumnezeiasca slujbă, a slobozit pe popor cu veselie. Iar mulţimea fără de număr de arieni, văzând acea minune, s-a lepădat de credinţa lor cea rea şi la cei dreptcredincioşi s-au adăugat. Şi, aflând şi împăratul, de o judecată dreaptă ca aceasta a lui Vasilie, şi de minunea aceea preaslăvită, s-a mirat foarte şi a defăimat urâciunea relei credinţe ariene, însă, orbindu-se de răutate, nu s-a întors la credinţa cea dreaptă şi a pierit rău după aceea. Că, biruit şi rănit fiind el la război, în părţile Traciei, a fugit şi s-a ascuns într-o şură de paie. Iar urmăritorii lui, înconjurând şura cu foc, au aprins-o şi, acolo, împăratul arzând, şi-a dat sfârşitul. Şi a fost moartea aceasta a împăratului, după moartea Sfântului Vasilie, dar în acelaşi an, întru care Sfântul s-a mutat către Domnul.

Altă minune a Sfântului Vasilie, despre femeia cea păcătoasă

În zilele Cuviosului părintelui nostru Vasilie, era în Cezareea o văduvă de neam bun şi foarte bogată, care, petrecând în desfătări şi întru plăcerea trupului, se robise păcatului şi se tăvălea în necurăţia desfrâului de mulţi ani. Iar Dumnezeu, care caută îndreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul său şi şi-a venit femeia întru sine. Şi fiind ea în singurătate, cugeta la mulţimea cea nemăsurată a păcatelor sale şi a început a se tângui, zicând: "Vai mie, păcătoasa şi desfrânata, cum voi răspunde Dreptului Judecător pentru atâtea păcate ce s-au făcut de mine, casa trupului mi-am stricat, sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai păcătoase decât toţi, căci cui m-am asemănat cu păcatele? Desfrânatei, sau vameşului? Că nimeni nu a greşit aşa ca mine. Mai ales că, după Botez, atâtea răutăţi am făcut, de unde voi lua îndrăzneală să cred că mă va primi Dumnezeu, pocăindu-mă?" Aşa tânguindu-se, şi-a adus aminte de toate cele ce de la tinereţe până la bătrâneţe le-a făcut şi, şezând, le-a scris pe hârtie. Şi mai pe urmă decât toate a scos alt oarecare păcat mai greu, şi cu plumb a pecetluit hârtia. Apoi, înştiinţându-se de vremea când sfântul Vasilie mergea la biserică, a alergat la dânsul şi, aruncându-se înaintea picioarelor lui cu hârtia, striga, zicând: "Miluieşte-mă Sfinte al lui Dumnezeu, pe mine ceea ce am greşit mai mult decât toţi". Iar Sfântul, stând, a întrebat-o pe ea ce voieşte de la dânsul? Iar ea, dându-i hârtia cea pecetluită în mâinile sale, i-a zis: "Iată Stăpâne, toate păcatele şi fărădelegile mele le-am scris în hârtia aceasta şi le-am pecetluit. Iar tu, plăcutule al lui Dumnezeu, să nu le citeşti pe ele, nici să dezlegi pecetea. Ci, numai cu rugăciunea ta, să le dezlegi pe ele, că eu cred că Cel ce mi-a dat mie gândul acesta, te va auzi când te vei ruga pentru mine".

Iar Vasilie, luând hârtia, a căutat la cer şi a zis: "Doamne, al Tău unuia este lucrul acesta, că de vreme ce păcatele a toată lumea Tu le-ai ridicat, cu cât mai vârtos poţi să curăţeşti păcatele unui singur suflet, pentru că toate păcatele noastre numărate sunt la Tine, iar milostivirea Ta este nemăsurată şi neurmată". Aceasta zicând a intrat în biserică ţinând hârtia, şi aruncându-se pe sine înaintea Jertfelnicului, a petrecut toată noaptea, rugându-se pentru femeia aceea. Iar a doua zi, săvârşind dumnezeiasca slujbă, a chemat femeia şi i-a dat ei hârtia pecetluită, precum a şi fost, zicând către dânsa: "Ai auzit femeie că nimeni nu poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu". Iar ea a zis: "Am auzit, cinstite părinte, şi, pentru aceasta, ţi-am făcut rugăciune ca să aflu îndurările Lui". Aceasta zicând femeia, şi-a dezlegat hârtia şi, şi-a aflat toate păcatele sale şterse, afară numai de acel greu păcat scris pe urmă care, era neşters, şi văzând aceasta, femeia s-a înspăimântat, şi bătându-şi pieptul său, a căzut la picioarele Sfântului, strigând: "Miluieşte-mă robule al lui Dumnezeu Celui de sus, şi, precum pentru toate fărădelegile mele te-ai îndurat şi ai rugat pe Dumnezeu, aşa şi pentru aceasta te roagă, ca să fiu cu totul curată". Iar Arhiepiscopul, milă fiindu-i de ea, a lăcrimat şi a zis: "Scoală-te, femeie, că şi eu om păcătos sunt şi-mi trebuia şi mie milostivire şi iertare. Iar Cel ce a curăţit păcatele tale, pe care le-a voit, puternic este ca şi păcatul tău cel neşters să-l curăţească, de te vei feri de acum pe tine de păcat şi de vei începe a umbla pe calea Domnului; apoi nu numai iertată vei fi, ci şi slavei cereşti te vei împărtăşi. Însă, te sfătuiesc să mergi în pustie şi vei afla un bărbat sfânt, anume Efrem; aceluia să-i dai hârtia aceea şi-l roagă pe el, ca să mijlocească spre tine milostivirea Iubitorului de oameni, Dumnezeu".

Iar femeia, după cuvântul Sfântului, s-a dus în pustie şi multă cale umblând, a aflat chilia fericitului Efrem şi, bătând, a zis: "Miluieşte-mă pe mine, păcătoasa, Cuvioase Părinte". Iar Efrem, ştiind cu Duhul pricina venirii ei, i-a răspuns ei: "Du-te de la mine femeie, că om păcătos sunt, trebuindu-mi şi mie ajutor de la alţii". Iar ea i-a dat hârtia, zicându-i: "Arhiepiscopul Vasilie m-a trimis la tine, ca, rugându-te lui Dumnezeu, să-mi curăţeşti păcatul meu, cel scris în hârtia aceasta, pentru că pe celelalte păcate el le-a curăţit, iar tu, pentru un păcat, să nu te leneveşti a te ruga, că la tine sunt trimisă". Iar Cuviosul Efrem i-a zis: "Nu, fiică, ci cel ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru păcatele tale cele multe, cu atât mai vârtos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te şi nu sta, ca să-l afli pe el între cei vii, mai înainte de a nu se duce către Domnul". Iar ea închinându-se lui, s-a întors în Cezareea. Şi, intrând în cetate, a sosit la îngroparea Sfântului Vasilie, pentru că murise, şi acum duceau sfântul lui trup la mormânt. Şi întâmpinându-l femeia a început a striga cu multă tânguire către Sfântul, ca şi către cineva viu, zicând: "Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticăloasa, pentru aceasta m-ai trimis în pustie, ca să ieşi în linişte din trup. Dar iată m-am întors fără folos, atâta osteneală, în pustie, în zadar suferind. Să vadă Dumnezeu şi să judece, că, deşi puteai tu însuţi să-mi dai ajutor, la altul m-ai trimis". Acestea strigând, a aruncat hârtia deasupra năsăliei Sfântului, spunând la tot poporul de osteneala sa. Iar unul din clerici, vrând să vadă ce-i scris în hârtie, a luat-o şi desfăcând-o, n-a aflat într-însa nici o scrisoare, ci toată hârtia era curată, şi a zis femeii: "Nimic nu este aici scris. Nu te mai osteni, dar fiindcă nu ştii ce a făcut iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru tine". Şi tot poporul, văzând minunea aceasta, a proslăvit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o putere ca aceasta, robilor săi, şi după mutarea lor.

Altă minune despre păgânul ce a fost botezat de Sfântul Vasilie

Un păgân, anume Iosif, locuia în Cezareea şi era atât de iscusit doctor, încât pe omul ce avea să moară îl cunoştea după faţă, mai înainte cu trei sau patru zile, şi-i spunea lui ceasul sfârşitului său. Iar de Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Vasilie, văzând cu Duhul întoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea să fie, îl iubea pe el foarte şi, adeseori, la sfătuirea sa chemându-l, îl învăţa să se lase de păgâneasca lege şi să primească Sfântul Botez. Iar Iosif se lepăda, zicând: "Întru care credinţă m-am născut, întru aceea vreau să mor". Iar Sfântul i-a zis lui: "Să mă crezi pe mine, că nici eu nici tu nu vom muri, până ce tu nu te vei naşte din apă şi din Duh, că, fără acest dar, nu-ţi este cu putinţă, ca să intri în Împărăţia lui Dumnezeu. Au doar şi părinţii tăi nu s-au botezat în nor şi în mare? Şi n-au băut ei din piatra care era o înainte-închipuire a lui Hristos, piatra cea duhovnicească, care din Fecioară, pentru mântuirea noastră, S-a născut, pe Care părinţii tăi L-au răstignit şi, îngropat fiind, a înviat a treia zi şi, la ceruri suindu-Se, şade de-a dreapta Tatălui şi de acolo va veni iarăşi să judece viii şi morţii?" Încă multe şi alte folositoare cuvinte îi spunea lui Sfântul, dar păgânul rămânea în necredinţa sa.

Iar când a sosit vremea ducerii Sfântului la Dumnezeu, s-a îmbolnăvit Sfântul şi a chemat pe doctorul cel păgân, ca şi cum ajutor doctoricesc trebuindu-i de la dânsul, şi i-a zis lui: "Ce părere ai, Iosif, despre cursul vieţii mele?" Iar el, privindu-l cu luare aminte, a zis către cei de aproape ai Sfântului: "Gătiţi toate cele de îngropare, că va muri îndată". Iar Vasilie i-a zis: "Nu ştii ce grăieşti". Zis-a doctorul: "Să mă crezi stăpâne, că încă soarele astăzi nu va apune, iar tu vei muri". Iar Vasilie i-a zis lui: "De voi trăi până dimineaţă la ceasul al şaselea, atunci ce vei face?" Răspuns-a Iosif: "Să mor!" Iar Sfântul i-a zis: "Cu adevărat să mori păcatului, ca să viezi întru Dumnezeu". Zis-a lui doctorul: "Ştiu ce grăieşti, stăpâne, iată mă jur ţie că, de vei fi viu până mâine, voi face voia ta".

Şi s-a rugat dumnezeiescul părinte Vasilie lui Dumnezeu, ca să-i prelungească viaţa până a doua zi, pentru mântuirea păgânului şi i s-a împlinit rugăciunea. Iar a doua zi, a trimis ca să-l cheme, şi doctorul nu credea, pe sluga care-l chema, că Vasilie este încă viu şi s-a mirat mult de aceasta. Şi căzând la picioarele Sfântului, cu inimă curată, a zis: "Mare este Dumnezeu creştinilor şi nu este alt Dumnezeu afară de El, deci mă lepăd de legea cea lepădată de Dumnezeu şi mărturisesc Legea creştinească cea adevărată; deci porunceşte, Sfinte Părinte, fără zăbavă, ca să primesc Sfântul Botez eu şi toată casa mea". Iar Sfântul Vasilie i-a grăit lui: "Eu însumi te voi boteza cu mâinile mele". Şi apropiindu-se doctorul, a văzut mâna Sfântului cea dreaptă şi a zis: "Prea slăbite sunt puterile tale, stăpâne şi, drept aceea, nu vei putea să mă botezi singur". Răspuns-a Vasilie: "Avem pe Ziditorul, Cel ce ne întăreşte pe noi". Şi, sculându-se, a intrat în biserică şi, înaintea tuturor, a botezat pe păgân şi pe toţi ai casei lui şi l-a numit pe el Ioan şi l-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, singur slujind întru acea zi şi învăţând pe cel nou botezat pentru veşnica viaţă şi, rostind către cuvântătoarele sale oi cuvinte de învăţătură. Şi, aşa, a trăit până la ceasul al nouălea. Apoi, dând cea mai de pe urmă sărutare şi iertăciune tuturor, mulţumire a înălţat lui Dumnezeu pentru toate cele negrăite ale Lui daruri şi, încă mulţumirea fiind în gura lui, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu şi s-a adaos Arhiereul către Arhierei şi marele tunet al Cuvântului către Propovăduitori, în ziua dintâi a lui ianuarie, întru al cincisprezecelea şi cel mai de pe urmă an al împărăţiei lui Valens şi întru al patrulea an al împărăţiei lui Graţian, care a împărăţit după Valentinian, tatăl său. Sfântul, marele Vasilie, a păstorit Biserica lui Dumnezeu opt ani şase luni şi şaisprezece zile. Şi a vieţuit de la naşterea sa cincizeci de ani. Iar păgânul cel nou botezat, văzând că Sfântul a murit, a căzut la picioarele lui şi, cu lacrimi, a zis: "Cu adevărat, robule al lui Dumnezeu Vasilie, şi acum n-ai fi murit, dacă tu însuţi n-ai fi voit".

Şi, adunându-se mulţime de arhierei, au cântat psalmii cei de deasupra gropii şi au îngropat cinstitele moaşte ale Sfântului, plăcut al lui Dumnezeu Vasilie, în Biserica Sfântului Mucenic Evpsihie. Iar Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, atunci episcop al cetăţii Sozima, fiind înştiinţat de aceasta, a scris cunoscutul cuvânt de îngropare. Şi venind l-a citit pe el deasupra mormântului cu multe lacrimi, lăudând pe unul Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine mărire în veci! Amin.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11776292